Fostul ministru al Finanțelor, în perioada 1999 – 2001, și ex-Ambasador al R. Moldova în SUA, 2002 – 2006, Mihai Manole, afirmă că, pe parcursul celor 25 de ani de Independență, în R. Moldova nu a existat niciun program de stat privind dezvoltarea economiei țării. Drept urmare, sectorul real al economiei din R. Moldova „moare”, iar povara fiscală tot mai mare este pusă pe umerii oamenilor de afaceri și ai populației care a mai rămas acasă. „Noi investim 47 de miliarde de lei în furturile din bănci, dar nu investim nimic în sectorul real al economiei”, constată fostul ministru. Ce soluții are Mihai Manole pentru redresarea situației businessului din R. Moldova, aflați din interviul de mai jos.
Dle Mihai Manole, cum caracterizați Dvs. situația actuală a businessului autohton?
Sectorul real al economiei moare în R. Moldova. El aproape că nu mai există. Generatorul de venituri la buget de care depinde bunăstarea populației, locurile de muncă, salariile ș.a.m.d. este pe cale de dispariție. Deși au trecut 25 de ani de la Independență, noi nu avem oficial nicio viziune inclusă într-un program de stat despre dezvoltarea sectorului real al economiei, viitorul acestuia.
Au fost de-a lungul timpului mai multe discuții vizavi de ce trebuie să dezvoltăm, agricultura sau sectorul IT, de exemplu…
Da, au fost discuții. Cândva a fost turismul, apoi IT-ul, dar e vorba de discuții prin cluburi, fără de responsabilități. Dacă ne referim la aspectul istoric, da, era altă situație, era o piață închisă, o economie centralizată, dar noi dețineam o pondere de 40% din toată piața tutungeriei pe teritoriul URSS. Astăzi, dacă se mai produce ceva, atunci cu materie primă de import. A murit ramura. În industria vinului, toate deciziile luate, unde sub aspect politic, unde altfel, au dus la aceea că ramura a pierdut ponderea în PIB. În agricultură, aspectele politice ne-au pus în imposibilitatea de a exporta. Practic, noi lucrăm astăzi doar pentru piața internă. Deci, cum spuneam, nu avem o viziune. Se spune că în viitorul apropiat petrolul va trece pe locul doi pe piața mondială, iar pe primul lor vor fi produsele alimentare. Noi spunem că avem pământ roditor, dar cine de la noi își pune problema ce loc va ocupa R. Moldova în această schimbare la nivel global? Care sunt cele mai mari entități economice din R. Moldova după numărul de angajați, cifra de afaceri? Băncile, instituțiile din comerț, preocupate de vânzare. Iată ce avem noi - două întreprinderi mari cu capital străin, una dintre care la Bălți, care lucrează pentru piața externă. Și aici avem o problemă, pentru că noi nu avem exporturi, importurile depășesc exporturile, ceea ce nu este bine pentru R. Moldova. Mai sunt „Franzeluța”, „Moldova-Agroindbank”, „Victoriabank”, „Moldinconbank”, „Fidesco” etc., deci firme de prestare a serviciilor. Dacă o să ne uităm la structura PIB din ultimii ani privind bunurile, produsele și serviciile, avem 90 la sută declin în toate domeniile.Noi importăm totul și în sectorul energetic. Tehnologiile se schimbă, a dispărut și „Termocom”-ul. Deci, avem ramuri reprezentate de două-trei companii și gata.
Dar nu putem considera Acordul de asociere cu UE o viziune? E adevărat că mai avem probleme la implementarea DCFTA, dar credeți că îl putem considera un punct de pornire?
Acordul de Asociere prevede apropierea legislației noastre de cea a UE. Dar aici tot timpul este lucru pentru acasă. Prin anii 2004 – 2005, după discuții cu FMI, s-a implementat o variantă care ne-a permis să formăm bugetul, taxând importurile – accize, TVA ș.a.m.d., erau perioade când aveam până la 80% venituri la buget din aceste importuri. Totuși, acest lucru ne-a făcut practic un deserviciu, fiindcă noi ne-am distrus sectorul real al economiei. Era mai simplu și mai convenabil să imporți ceva de pe o piață din exterior, decât să produci în R. Moldova.
Noi, însă, trebuie să vedem pe care ramuri le considerăm prioritare, nu numai prin decizii, dar și prin alocare de fonduri. Iată noi investim 47 de miliarde de lei în furturile din bănci, dar nu investim nimic în sectorul real al economiei.
La momentul aderării la Organizația Mondială a Comerțului, noi am obținut cea mai favorabilă variantă de subvenționare a agriculturii. Din 2001, avem deja 15 ani, aceasta a rămas tot o problemă aflată în sfera politică. Ministerul Agriculturii nu ar mai trebui să se ocupe cu ce face astăzi, dar să-i promoveze pe cei din agricultură. În URSS luam locul întâi sau doi în industria vinului. Ce avem noi astăzi? Ramura e pe cale de dispariție, chiar dacă avem Festivalul Vinului. Ministerul Economiei nu trebuie să se ocupe cu supravegherea, cu ce se întâmplă în sectorul energetic și să beneficieze de asta. Că asta se întâmplă în principiu. El trebuie să se ocupe de dezvoltarea economiei.
Fiindcă, dacă lucrurile o să rămână așa, vom avea mari dureri de cap în viitor, datorii enorme. Nu mai vorbesc de partea transnistreană care nu plătește consumul gazelor naturale. Noi semnăm contract cu Cuciurganul la importul de energie electrică, ei produc energia din gazul care trece prin „Moldova Gaz”, noi achităm pentru energie, dar transnistrenii nu achită pentru gaz. Deci, noi o să mai plătim o dată. Astăzi, ramurile activează din inerție, fiecare își înregistrează o întreprindere mică, mijlocie, în funcție de posibilități, dar nu există o susținere din partea statului.
Dle Manole, dar starea în care a ajuns businessul este problema oamenilor de afaceri care nu s-ar pricepe să dezvolte inițiative de succes sau a statului, totuși?
Este problema guvernării. Foarte multe businessuri prospere au fost preluate prin diferite căi ilegale. Și aici, la Agenda Națională de Business, am discutat despre relația business-fiscalitate. Faptele vorbesc de la sine în ultimii zece ani. A fost demisă la pachet conducerea fiscului. Nu a anunțat nimeni pentru ce anume. Dar era vorba de restituirea frauduloasă a TVA.
Când s-a întâmplat acest lucru?
Până în 2010. Cei demiși pentru fraudă și-au găsit pe urmă de lucru la Banca Națională, în Curtea de Conturi. După asta, fugar este fostul șef de la IFPS, care a și fost condamnat. Toate aceste lucruri vorbesc despre faptul că ceva nu este normal. Aici vorbim deja despre corupție. Astăzi putem să numărăm pe degete entitățile mari care mai există în R. Moldova. Din 155 de mii de firme în 2013, 45 erau mari. „Termocom” a dispărut, au rămas 44, dacă trei bănci au falimentat, au rămas 41 etc.
Dvs. ați fost ministru, de ce nu ați propus un program, o viziune despre care vorbiți astăzi?
Sunt trei componente ale aspectelor acestea economice. Sectorul real, toate supravegherile, PIB sunt la Ministerul Economiei, de piața financiar-bancară e responsabilă BNM, stabilirea inflației și a altor indicatori, iar Ministerul Finanțelor spune care ar trebui să fie impozitele colectate, reieșind din acești factori.Eu nu spun că atunci a fost totul corect.
Apropo de piața financiar-bancară, se spune că Banca de Economii a fost tot timpul „mulsă” de guvernanți. Pe timpul Dvs. tot se fura din BEM?
Eu am fost timp de trei ani și președintele Consiliului BEM, 1999 – 2001. Nu a fost Banca de Economii tot timpul furată. În 1999, când această bancă a fost naționalizată, tot sistemul practic era mort, în afară de filiala de pe str. A. Pușkin. După un an, banca era în primele cinci. Banca lucra bine. În 2003 s-a pornit, fiindcă am avut și noi „norocul” să avem un conducător de Guvern care era implicat în operații bancare netransparente. Atunci a început distrugerea BEM-ului.
Vasile Tarlev era atunci prim-ministru…
Da. Două milioane de dolari pe care le-a luat de la „Moldinconbank” pentru „Bucuria” și trebuia să-i întoarcă. Voia s-o facă prin BEM. Când eram ministru, am avut discuții foarte serioase cu bancherii de pe Wall Street, de la New York, și cu consulul nostru onorific în privința BEM. Dl Gardner era unul dintre cei mai mari bancheri. Ni s-a propus o variantă concretă ca să schimbăm sistemul de operare, era vorba de un program serios de restructurare. Dar alegerile din 2001 au stopat totul. Bancherii de la New York au refuzat să mai continue proiectul. Ulterior s-a încercat revenirea la proiect, dar nu s-a acceptat. Se spune, iată, că dacă e vorba de cota statului, atunci există priorități. Nu este adevărat. Statul este același acționar ca toți ceilalți. Până în 2001, banca mergea pe calea cea bună, până s-au început schimbările. Și iată am văzut unde a ajuns, după numirile care s-au făcut în bănci etc.
Cine credeți că poartă vina pentru delapidarea sistemului bancar din R. Moldova?
Nu o să fac o analiză detaliată, dar vina o poartă organul de supraveghere, Banca Națională a Moldovei. Noi vorbim despre întoarcerea miliardului, dar trebuie să știm că, la fiecare etapă, a fost câte o persoană responsabilă. La fiecare etapă, cineva nu și-a îndeplinit obligațiunile. Eu niciodată nu mi-am imaginat că miliardul poate fi scos din bănci. Pentru că eu știam că era guvernatorul BNM, dacă se scot bani, acolo se văd toate rulajele, guvernatorul trebuie să reacționeze numaidecât. Situația arată că el a fost coparticipant și este primul care trebuie să răspundă. Era și președintele Consiliului băncii acolo, care era remunerat. Eu am lucrat pe baze obștești la BEM, dar răspundeam ca și cei care erau remunerați. Nu credeam că se poate fura din rezerva valutară a statului, sursa principală a căreia sunt fonduri FMI. Stă bradul brav la BNM, cu experiență în audituri de talie internațională, ca apoi să ne dăm seama că e vorba de fraudă fără minte. Luau creditele în lei, le converteau în dolari și le scoteau din țară. Tu să nu simți diminuarea rezervelor valutare, ce se scoate din țară? Un fermier de la Călărași a întârziat cu câteva zile să plătească un credit de peste o mie de dolari în Olanda. Gata, grad înalt de control, s-a dus și a scris lămuriri și abia pe urmă a rezolvat, dar milioanele treceau liber. Mai avem și cazul Magnițchi, 65 de milioane trecute prin BEM. Aceste lucruri se observă în centrul de decontare al BNM.
Fiecare poartă responsabilitate, trebuie să răspundă pentru ce a făcut și abia atunci o să obținem și rambursarea. Centrul Național Anticorupție este membru al unei structuri internaționale importante, „Egmont”, care lucrează numai cu off-shore-urile. Această structură are cu mult mai multe posibilități ca „Kroll”-ul. Problema mare este cum a apărut problema pe agenda Guvernului, că ea nu este a Guvernului?
Dar a cui era problema?
A Băncii Naționale, dacă ne uităm în legislație. Potrivit procedurii, BNM trebuia să meargă în Parlament, acesta trebuia să examineze, apoi să adopte o decizie. Acest lucru nu s-a întâmplat, dar Guvernul a decis să acorde garanții. Vedem acolo că nu s-a acceptat opinia FMI, s-a asumat răspunderea, s-a modificat legislația... Din 1999 noi nu am mai acordat niciodată garanții de stat. De ce trebuiau să fie deciziile secrete, dacă noi, cetățenii R. Moldova, vom plăti acești bani?
Da, iată prin asumarea răspunderii Guvernului, cetățenii R. Moldova vor trebui să întoarcă acești bani… Vi se pare normală această practică?
Nu. Pentru că nu poate să-și asume responsabilitatea o structură pe care nu o poți trage la răspundere. Guvernul este un organ colectiv.
Poate s-a recurs la acest truc în mod special…
Cu siguranță, dar cineva trebuie să se expună vizavi de acest, cum ar fi Curtea Constituțională. Nu este normal ca Guvernul să-și asume responsabilitatea, să adopte documente secrete, să ne pună în situații dificile, dar nimeni să nu răspundă pentru asta. Noi trebuie să plătim ceea ce fac ei prin fraude.
Cine credeți că trebuie să sesizeze Curtea Constituțională?
Păi cine? Bună întrebare. Iată doamna Babuc (ministra Culturii – n.r.), nu știu ce înțelege dânsa în economie, dar ea votează toate deciziile, da? Pentru că e membru al unui partid. Da cine o să răspundă pentru toate acestea, cine o să iasă să spună că s-a greșit procedura? Uitați-vă ce spun foștii: eu n-am știut… Vedem că unii consilieri de-ai unui prim-ministru erau sponsorizați de Soros, trebuiau să corespundă cerințelor. E vorba de lipsa responsabilității. Prin anul 2000, un ministru a vrut să-și facă ginerele milionar din contul bugetului R. Moldova. 18,55 milioane de dolari! Noi am câștigat procesul la Londra, pentru că aveam responsabilitate.
Premierul Pavel Filip a argumentat adoptarea pachetului de legi prin asumare de răspundere prin faptul că reprezintă o precondiție a FMI…
Nu știu cum se întâmplă astăzi, dar când eram eu ministru, Ministerul Finanțelor avea o conlucrare extraordinară cu FMI. Urmăream împreună ca populația să fie cât mai puțin afectată de deciziile oficiale. Azi am multe semne de întrebare, inclusiv legate de moratoriul la angajări impus de Guvern. Uitați-vă pe site-ul Ministerului Finanțelor. O grămadă de funcții vacante, șefi de departament. Lumea s-a pensionat, alții sunt numiți pe criterii politice și nu cunosc domeniul, cum să elaborezi politica bugetară sau fiscală… Dacă pierdem controlul asupra finanțelor publice, miliardul o să ni se pară floare la ureche! Dar lumea nu simte responsabilitate. Șapte legi secrete. Nu comentează nimeni. Noi ne-am asumat responsabilitatea prin modificarea Legii privind garanția de stat. Vrem nu vrem, garanția trebuie să treacă în datorie de stat. Dar să-i vedem pe cei care și-au asumat. Problema a ajuns la Guvern numai din înțelegere politică, fiindcă, repet, ea nu este prevăzută de lege. Să vedem actorii care au luat decizia.
Se arată cu degetul la unul care este condamnat deja…
Și acela cred că este implicat, și alții. Cine a fost cel de la Guvern care nu a acceptat poziția FMI? Tot ar fi bine să cunoaștem. E una când comiți o eroare de 10, 20, 100 de mii de lei, dar alta e când de miliarde. Noi nu avem o extindere a bazei fiscale, avem mai puțini plătitori de impozite. Deja am băgat persoanele fizice în toate impozitele posibile și imposibile, inclusiv în impozitul de lux și acum ne pun în situația de a întoarce miliardul furat. Acest lucru nu face cinste guvernării și va veni timpul când va trebui să răspundă. Veniturile o să fie tot mai puține în buget. Ce facem?
Credeți că R. Moldova va reuși să semneze un nou acord cu FMI? Dorește Chișinăul acest lucru, dacă ținem cont de faptul că unii guvernatori își dădeau demisia chiar în ziua când delegația fondului sosea în R. Moldova?
Și la minister, și la Ambasada de la Washington, am fost responsabil de relațiile cu FMI. Era o conlucrare normală. De exemplu, atunci când Federația Rusă a impus embargo vinurilor moldovenești în 2006, am avut negocieri la Geneva cu SGS, care este o agenție de garantare a calității cu o cifră de afaceri de peste patru miliarde de dolari. Am semnat contractul și trebuia să plătim doi cenți pentru o sticlă. Cineva calcula în lei și spunea că e mult. Dar ne-a costat mai mult, când am pierdut piața de desfacere.
FMI considera că noi trebuie să discutăm și să încheiem contractul cu SGS. Asta însemna că orice producție vinicolă de export din R. Moldova era cu certificat SGS. Problemele care apăreau cu calitatea vinului nostru peste hotare le discuta SGS, nu noi ca producători. Ne acoperea riscul. Și, atunci, cei doi cenți nici nu contau. Dar am primit la ambasadă o scrisoare a ministrului Economiei de atunci, acum mare om politic, că SGS nu are posibilitate să opereze pe piața Federației Ruse unde sunt exporturile noastre.
Atunci era Igor Dodon ministru al Economiei…
Eu n-am spus (zâmbește – n.r.). M-am dus cu scrisoarea la directorul regional de la FMI, dar și cu o informație oficială care arăta că R. Moldova exporta acolo unde SGS-ul avea reprezentanțe. Directorul de la FMI mi-a spus că scoate această problemă din condițiile Fondului și m-a avertizat că o să regretăm foarte curând. Peste noapte, cineva a înregistrat o companie similară cu cea a SGS-ului pe str. Alba Iulia. Deci, interese. Nimeni nu vrut să se gândească la faptul că am pierdut mult mai mult.
Și în acest caz cred că trebuie de negociat. Numai nu înțeleg de ce cele șapte legi sunt secrete. Ne-ar trebui acest acord cu FMI, fiindcă ne trebuie bani, dar pe de altă parte ne gândim: iar să-i fure? E vorba de aceeași guvernare care a făcut diferite jocuri, ne-a băgat în datorii și acum ar exista sens să semnăm un contract, iar datorii, dacă noi nu avem răspuns la întrebări referitor la viitorul businessului din R. Moldova, ce-o să exportăm noi?
Dle Manole, ați reușit să analizați politica bugetar-fiscală pentru anul viitor, pusă acum în discuție de Ministerul Finanțelor? Poate conține deja niște condiții ale FMI-ului…
Ea nu poate conține nimic bun, în cazul în care se diminuează baza impozabilă și noi trecem presiunea pe cei care activează în business sau pe populație. La începutul anului 2000, nu aprobam legi fără acoperire financiară. Când stabilești impozite, trebuie să iei în calcul dacă există posibilități pentru achitarea acestora. Eu înțeleg că bugetul are nevoie tot mai mult de bani, au apărut găuri, dar cine trebuie să răspundă de eficiența cheltuielilor? Noi nu avem sector real al economiei care este baza de formare a bugetului. Noi vorbim despre un miliard drept furt din aceste trei bănci, dar auditul extern nu a fost finalizat. Datoria poate să fie de două-trei ori mai mare. Ne mai paște un pericol, avem datorie de 703 milioane de dolari la „Moldova Gaz". De unde a apărut această datorie? Mare mi-e teama că și aici este vreo schemă.
Viitorului președinte al statului ce rol îi oferiți în asigurarea securității economice a R. Moldova, căci despre asta e vorba?
În primul rând, viitorul președinte trebuie să manifeste responsabilitate. Ce echipă are actualul președinte? Consilieri sunt foști miniștri, procurori etc. Mai bine nu desecretizau scrisorile pe care le trimitea Guvernului cu privire la situația din sistemul bancar.
De ce?
Pentru că erau incorecte. Timofti îi poruncea premierului Leancă, deși legislația spune că de domeniul bancar răspunde BNM. Leancă era acționar la BEM și gata. Raportul lui Gofman arată că BNM știa, dar nu se luau măsuri. Nu putea Guvernul să facă nimic. Uitați-vă în echipa dlui Șor. Ce să facă președintele, dacă șeful pazei lui era unul dintre principalii bodyguarzi ai lui Șor. În lumea normală, aceștia primesc pensii speciale, mari, pentru a păstra secretul de stat. Dar ei nu au reușit să plece de acolo și deja erau angajați în partea cealaltă. Trebuia de dirijat cu cei din jurul lor.
Dle Manole, businessul, când a văzut că este lovit din toate părțile, s-a asociat, pentru a fi mai puternic și a promova politici care îl privesc cu o voce unitară. Îi dați vreo șansă de izbândă în dialogul cu autoritățile?
Odată cu apariția posibilității de a merge fără vize peste hotare, foarte mulți au abandonat businessul. Și asociațiile sunt diferite. Trebuie de știut ce trebuie de făcut, cum să ceri. Să abordeze profesionist problemele.
Cum credeți că va arăta businessul autohton peste câțiva ani?
Toate întreprinderile de stat sunt mulse de guvernanți. Când o să moară acestea, nu o să mai fie nimic. Uitați-vă ce se întâmplă la „Moldtelecom”, și nu vorbesc de șeful de 29 de ani cu mama-soacră la Curtea de Conturi. Oamenii competenți trebuie să se așeze și să decidă ce au de gând să facă. Lumea fuge din țară, numai 7 000 de elevi s-au înscris anul acesta în licee. Nu o să aibă cine consuma importurile pe care le face altcineva. TVA-ul la importuri a scăzut de la 90 la sută la 48%, cu tot cu accize, practic dublu. E un semnal care arată că nu totul e bine.
Trebuie să ne gândim ce vom face la nivel de țară, putem să dăm măcar 3-4 miliarde anual ramurilor pe care le considerăm prioritare, cu responsabilități stabilite, indicatori, manageri competenți. Să căutăm piețe de desfacere, fiindcă consumul nostru intern este nesemnificativ. Nu e serios când un premier promite că o să creeze 150 de locuri de muncă. Depinde cum conlucrează guvernarea cu businessul. Atunci când o să știm ce vrem, vom da calitate și cantitate. Să vă dau un exemplu: baza miliară a SUA voia să importe, acum niște ani, vin de la „Cricova”, dar ai noștri nu puteau garanta volumul și calitatea medie cerută. Noi producem mere, dar practica internațională are cerințe - calibrare după mărime, ambalare. Noi, însă, ne-am învățat să punem totul de-a valma. În loc să lucrăm la aceste lucruri, noi am creat politicieni pe verticală, de sus până în jos.
Cea mai gravă eroare a fost când comuniștii au revenit de la județe la raioane. Trebuia de mers înainte. Noi am creat peste tot politicieni, de la primării, raioane, până sus. Trebuie să fie gospodari acolo, în regiuni, ca să creeze, nu să aștepte alocări de la buget, iar bugetul trebuie format de jos în sus.
Vă mulțumim!
Interviu realizat de ANB, cu sprijinul IDIS „Viitorul” și al Camerei de Comerț Americane, publicat în ediţia din octombrie a revistei "Bănci şi finanţe"
